Am aflat de concursul Spring SuperBlog 2013 anul acesta, dintr-o greșeală. Și mi-a plăcut. Mi-a plăcut atât de mult încât m-am înscris și nu am ezitat.
Cadourile sunt o sursă de energie pozitivă pentru mine. Și nu contează ce sau de la cine vine, cum și de ce vine. Primirea sau oferirea unui cadou reprezintă un schimb de energii, un moment intens de trăiri, nedumeriri și bucurii.
Recunosc. Am slăbiciuni. Și nu orice fel de slăbiciuni. Și nici atât de multe. Doar una și e suficientă. Și nu una de orice fel, ci una de femeie. Că doar asta sunt.
Misterioasă. Frumos ambalată stă așezată pe laptop. Deja știu. Mă frământ. De fapt, nu știu. Mă tem să o deschid. Mă agit, mă învârt pe lângă ea, mă gândesc, mă răzgândesc, zâmbesc, mă îngrijorez, mă temperez și mă calmez...
Luxul... Un cuvânt devenit cu indignare aproape un clișeu. Folosit cu ușurință în orice frază, oricine visează la el.
Când vine vorba despre ea, unii se gândesc la fotbal, alții se gândesc la soare, mare, romantism, cultură, clădiri, fotografii, Gaudi. Când vine vorba despre ea, eu mă gândesc la ei. La oameni.
Femeia a fost îmbrăcată întotdeauna cu o rochie nemaivăzută de mister. Poate datorită frumuseții ei din spatele machiajului discret.
„Fiecare dintre noi este creatorul propriei realităţi. Nu putem schimba lumea, dar ne putem schimba pe noi.“ De multe ori, persoane dragi din viața mea se miră și mă întreabă cum reușesc să îmi păstrez optimismul...
