Despre Social Media for Students Iași. De ce să nu te plângi de un eveniment

Luni, 10 iunie 2013, am participat la prima ediție a evenimentului „Social Media for Students“ de la Iași. Și pentru că se spune că e mai bine mai târziu decât niciodată, am să vă spun cum a fost, așa cum v-am promis.

Ca la fiecare eveniment, părerile sunt împărțite. Unii spun că a fost bine, alții că nu. Alții spun că au avut ce învăța, alții că nu. Unii se bucură, alții se plâng. Unii invitați spun că și-ar fi dorit să se fi descurcat mai bine, alții sunt mulțumiți. Unii spun că la acest tip de evenimente vin aceiași oameni interesați, alții spun că la astfel de evenimente vin aceiași speakeri. Și așa mai departe.

Eu spun că nici un eveniment nu va fi perfect în ochii și mintea tuturor. Chiar dacă sunt obișnuită să mă chinui căutând mereu perfecțiunea, știu că aceasta nu există. Atunci când te hotărăști să mergi la un eveniment este important să fii sigur că asta vrei, să știi foarte bine de ce vrei să faci asta și dacă ești dispus să accepți ceea ce ți se oferă și să dedici timpul tău pentru o astfel de activitate.

Mie îmi place să particip la evenimente pentru că mă ajută să mă dezvolt din toate punctele de vedere. Și îmi place să analizez pur și simplu evenimentul. De asta, prefer să plec de acasă fără așteptări specifice. Specialiștii în psihologie spun că asta nu se poate, să nu ai așteptări, de asta am spus „specifice“. Chiar dacă nu sună chiar bine.

Oricum ar fi un eveniment, părerea mea este că trebuie să te bucuri de el, de fiecare om prezent, de orice gafă, de orice lucru. Din orice se poate învăța. Și asta nu v-o spun din cărți, din auzite, ci pur și simplu din experiența mea, care nu este vastă, dar este în formare. E mai bine să fii atent la cei din jur, la ce se petrece acolo, să înveți să observi, decât să te plângi că ceva nu e bine.

Așadar, chiar dacă nu a fost perfect, chiar dacă s-au spus lucruri pe care poate le știam deja, chiar dacă îi cunoșteam pe speakeri și pe mulți dintre participanți, chiar dacă mi-a fost foame și somn, am avut o grămadă de lucruri de învățat. N-am să pot să vă povestesc chiar tot ceea ce s-a petrecut la eveniment pentru că ar trebui să scriu pagini întregi, dar am să vă spun cum m-a ajutat pe mine.

M-a ajutat, așa cum spuneam, să descopăr și să conștientizez idei, să le aplic, să cunosc speakeri, participanți interesați de același domeniu, să îmi pun la bătaie creativitatea, cunoștințele și emotivitatea. Deci, am ales să merg la eveniment și să dedic timp pasiunii mele, dezvoltării mele, curiozităților mele. Și am făcut bine. 

Fiind foarte dimineața, Ines Prodan, primul speaker, ne-a dezmorțit mințile cu o prezentare metaforică despre cum să îți bei corect cafeaua, ilustrând de fapt cum să știi să îți alegi și cum să te folosești corect de Social Media. M-a ajutat să îmi întăresc ideea că nu trebuie să fii peste tot pentru a demonstra că exiști. Că nu orice companie sau brand are nevoie de conturi pe toate rețelele de socializare.

Pentru că uneori cafeaua nu este suficientă, Adrian Monoranu ne-a trezit de tot, de data asta la realitate, explicându-ne, cu argumente, că nimeni nu plătește cu adevărat pentru campaniile Social Media în Iași. Ne-a determinat să ne gândim bine și să vedem dacă știm să răspundem la întrebarea „Chiar vrei să fii consultant social media?“.

Nu ştiu încă să răspund, dar am învăţat că simplitatea este uneori cea mai bună alegere pentru a rezolva problemele în acest domeniu, că scrierea ideilor şi a strategiilor pe hârtie este obligatorie pentru a evita abaterile pe parcurs de la acestea, că e important să observi ceea ce fac şi alţii, că nu termini niciodată de învăţat. Şi pe lângă multe altele, că trebuie să evit să mă implic emoţional și să nu lucrez gratis doar pentru că vreau eu să duc o campanie până la capăt. Trebuie să învăţ să cer bani pentru munca pe care o depun. Chiar trebuie. 🙂

Anca Balaban a explicat cum trebuie să arate strategia de social media şi m-a făcut să mă gândesc mai mult la generarea de Buzz şi cum poate fi făcută aceasta. 

George Teioșanu a prezentat metodele prin care putem monitoriza un brand în social media și a explicat importanţa acestei acţiuni. M-a făcut să îmi dau seama că într-adevăr toate brandurile greşesc din când în când şi că indiferent de cât de puţin timp ai la dispoziţie, unele lucruri, precum monitorizarea, trebuie făcute obligatoriu pentru a avea succes.

Şi pentru că îmi place ideea de feedback şi îl aştept de fiecare dată, m-a făcut să realizez că „ai feedback dacă nu ai feedback“. Un sfat foarte bun a fost şi „consumă Social Media cu moderație“. Chiar dacă nu fac asta, sper ca măcar voi să încercaţi. 

Pentru că tot suntem pe blog, am aflat de la Anca Gîlcă cum se face un blog de succes. De fapt, ne-a prezentat cu sinceritate greşelile pe care ea le-a făcut pe blogul personal de-a lungul timpului şi pe care noi ar fi bine să le evităm. Multe dintre greşelile prezentate încă le fac şi eu, chiar dacă sunt conştientă de asta. Însă urmează să aduc îmbunătăţiri, cum ar fi să postez mai des, să îmi fac o scurtă descriere şi să îmi scriu adresa de e-mail, pentru ca voi să mă puteti contacta. Aşa cum spun şi la Despre mine, va urma.

Adrian Nechifor ne-a povestit din propria experienţă cum se interacţionează cu bloggerii şi cum ar trebui să se facă asta bine. Prezentarea lui m-a gâdilat la ureche pentru că am regăsit acolo lucruri care mă deranjează şi pe mine. Cum ar fi e-mailurile care vin de la diferite companii sau instituţii, deloc personalizate şi fără adresare directă, precum: „Stimate domn/doamnă“, „Dragi bloggeri“, e-mailuri trimise la grămadă și altele.

De asemenea, mi-a confirmat faptul că nu doar eu am impresia că bloggerii sunt priviţi straniu. Aşa cum spunea Adrian, „bloggerii nu sunt extratereşti, sunt deschişi să asculte, dar informaţiile trebuie să fie prezentate aşa cum trebuie“. Și mai mult decât atât, surprinzător sau nu, am aflat că și bloggerii au facturi de plătit, că scriu ei din pasiune, dar pot face asta doar pentru ei. Aşa că dacă o companie are nevoie de blogger, ar cam trebui să îi ofere recompensă. Şi angajaţii lor muncesc (şi) pentru bani, nu? Aaa, da. Și dacă vreau să fiu blogger, trebuie să merg la blogmeet-uri, neapărat. Lucrez la asta, deci…

Sergiu Scripca ne-a arătat cum se creează paginile de Facebook de succes. Bineînţeles, mai întâi trebuie să ştiu să definesc ce înţeleg prin succes. Apoi, am realizat cât de importantă este alegerea potrivită pentru momentul lansării unei pagini şi cât de necesară este conectarea acţiunilor desfăşurate în mediul online cu cele din offline. Succesul apare în timp, deci răbdare şi ochii în patru pentru ca lucrurile să scape de sub control în orice clipă.

Aşadar, vedeţi cât de multe lucruri am învăţat? Cât de multe informaţii s-au actualizat în mintea mea? Câte conexiuni am reușit să fac? Și ce v-am spus acum e doar o parte. Indiferent de cine sau ce prezintă, la evenimente mintea ta umblă pe coclauri, face legături, caută şi găseşte idei şi soluţii care au sau nu legătură cu ceea ce se întâmplă acolo, dar care ajută pe fiecare să se dezvolte.

Pe lângă asta, participi la tot felul de discuţii în pauze şi cunoşti oameni, gânduri şi mentalităţi diferite, precum şi noi idei, teme, subiecte şi abordări. Plânsul nu aduce atâtea beneficii. 🙂 Eu nu zic să nu vă plângeţi niciodată de nimic, ci doar să vă bucuraţi şi să extrageţi din rău, doar ceea ce este bine.

* Unii spekeari prezenţi la eveniment au publicat pe blogurile lor prezentările. Aşa că vă las câteva link-uri cu mult mai multe informaţii:

• http://monoranu.ro/2013/06/10/chiar-vrei-sa-fii-consultant-social-media/;
• http://ancagilca.com/dupa-social-media-for-students-iasi/;
• http://www.ancabalaban.ro/o-scurta-analiza-post-eveniment-sm4s-iasi.