Căldură, agitaţie, zgomot. Un fel de haos ordonat, în ritm de aspirator, microfonii, lansări de carte, muzică, voci de autori cunoscuţi sau debutanţi. Foşnet de pagini. Stâlciri de titluri. Oameni fericiţi sau încruntaţi. Pocnete de baloane. Card sau cash? Foşnete de pungi roşii, teancuri de cataloage. Zâmbete. îmbrăţişări. Dureri de picioare. Miros de popcorn şi de cafea. Este ora 10.15, s-a deschis târgul. Standul e plin.

Andra PETRARIU

Anul acesta am acceptat provocarea de a face parte din echipa standului Editurii Polirom. Pentru trei zile (din cele cinci) am dispărut complet din peisajul meu de zi cu zi şi am locuit printre cărţi. Mărturisesc, e prima oară când particip la un târg de carte în Bucureşti şi am ales să îl experimentez altfel. Au fost trei zile intense, cu 30 de ore de stat în picioare, suficiente, zic eu, pentru a vă putea descrie puţin din atmosfera standului de carte. Aşadar, o să faceţi cunoştinţă cu o parte din echipa acestuia şi veţi afla părerile lor despre târg şi despre cititori. Veţi afla totodată poveşti despre hoţii de carte şi despre comportamentul oamenilor în fata cărţilor şi a rafturilor.

 

Cărţi plimbate ca pe copii, în cărucioare

 

Pungi de plastic în mâini, traiste atârnate pe braţ, trollere târâite agale printre rafturi, sacoşe de rafie şi enorm de multe cărucioare din pânză pentru cumpărături. Ne aflăm în Pavilionul Central Romexpo şi nu, nu ne-am rătăcit pe la vreun târg de genţi sau de turism, ci suntem în plin târg de carte Gaudeamus. Pentru că, aşa cum spunea Veronica D. Niculescu, „oamenii încă-şi mai plimbă cărţile ca pe copii, în cărucioare“. Le cumpără cu zecile, înarmaţi din start cu răbdare, teancuri întregi de liste şi un buget care le scapă foarte uşor de sub control.

Înainte de ora 10.00, când are loc deschiderea oficială, la standul nostru se aşază cărţile care s-au epuizat cu o zi înainte sau titluri proaspăt ajunse la târg. „Aranjez cărţile pe rafturi după felul în care simt autorii, mă las furat de ritmul pe care mi-l impune un autor sau o autoare“, îmi spune Emanuel Guralivu, om al standului şi al Departamentului de Vânzări din cadrul Polirom.

Standul e situat undeva în mijocul pavilionului. Cum intri în el, oriunde te-ai uita, eşti înconjurat de cărţi. Mă simt copleşită, mi-e aproape imposibil să le pot memora locul pe rafturi. Sunt peste 1.000 de titluri şi peste 20.000 de cărţi care şi-au făcut culcuş în ele, după ce au fost plimbate în pachete şi cutii 420 de km, de la Iaşi la Bucureşti. „Eşti nouă aici, nu-i aşa? Lasă, nu poţi să le ştii pe toate“, mă încurajează o bătrânică, pe când am reuşit să-i găsesc o carte. „Ah, era în faţa mea, să-ţi dea Dumnezeu sănătate că ai găsit-o.“ Cam aşa de mult se bucură oamenii când le pui în mâini ceea ce caută.

 

Busola cititorilor din standul Polirom

 

„Asta îmi place cum arată, e mişto. O iau!“, spune convinsă o elevă. „Mişto“ e însă şi editură, am auzit-o de nenumărate ori. „A, uite, ieşenii. Ăştia au cărţi bune, hai aici“, s-au pus de acord un grup de fete. La fel sunt şi „oamenii standului“, care stau în picioare de dimineaţă până seară pe tot parcursul târgului, pregătiţi să sară aproape instant în ajutorul cititorilor. Mănâncă covrigi, când apucă, poartă tricouri cu super-eroi şi glucoză cu ei în buzunare.

„Ce mă motivează să particip la un târg de carte este tocmai faptul că oamenii vin cu anumite căutări, obsesii, nedumeriri în ceea ce priveşte anumiţi autori sau doar anumite cărţi, iar eu sunt interfaţa dintre omul care caută şi ceea ce el caută. De la târg la târg, am învăţat să «citesc» cititorii. Iar la standul Polirom, eu sunt un fel de busolă pentru ei, care indică punctele cardinale ale lecturii“, spune Emanuel, prezent până acum la peste 20 de târguri din capitală.

Tot el povesteşte cum o doamnă a leşinat în mijlocul standului şi a ajutat-o să-şi revină dăruindu-i toată glucoza pe care o avea la el. De atunci, mama femeii pregăteşte an de an celor de la stand prăjituri delicioase, în semn de recunoştinţă. „Îmi place la târg că oamenii se întorc şi te recunosc, îţi zâmbesc şi mulţi ar vrea să te îmbrăţişeze, dar eşti prinsă în mulţime şi de la an la an înveţi să îi recunoşti, cam ştii ce cărţi îşi doresc şi se creează o relaţie la distanţă de durată“, ne spune Ionuţa Topor, unul dintre oamenii standului şi parte a Departamentului de Vânzări, din cadrul Polirom.

 

Copiii care îmbrăţişează cărţi

 

Sunt foarte mulţi vizitatori care au nevoie de îndrumare, însă cei mai mulţi dintre ei preferă să se descurce singuri. Unii pun cărţile la loc, alţii lasă rafturile vraişte. Fiecare are stilul său de a le privi şi de a le analiza detaliile. Un domn din faţa mea a scos toate exemplarele unei cărţi din raft pentru a-l alege pe cel mai arătos.

Cititorii Gaudeaumus 2016

Sunt şi oameni grăbiţi, agitaţi, dar şi oameni care mulţumesc, care îţi zâmbesc sau oameni foarte entuziasmaţi. „Pe asta să o luaţi obligatoriu. E fenomenală. V-o iau eu“, şi a smuls-o din raft un domn, trântind-o cu încredere pe masa de la casa de marcat. „Hai să o luăm pe Vera de pe raft. Şi cartea aia nouă cu nume ciudat.“ Sunt şi oameni care nu cunosc numele cărţilor pe care le caută, uneori nici autorul, oameni care caută în disperare cărţi neapărute încă, oameni care nu ştiu editura unde apar cărţile dorite şi de care întreabă la fiecare stand în parte: „Cartea asta e la dumneavoastră? Ar fi un zvon că aici ar fi“.

Sunt şi părinţi cu copii în braţe, cu copii de mână, profesori cu elevii după ei. Copiii exclamă şi tresar când văd De veghe în lanul de secară. Cam toţi. „Hai, du-te şi ţi-o ia. Mi-ai cheltuit toţi banii pe cărţi“, îi face din ochi râzând mama unei fetiţe, care îmbrăţişează cartea tot drumul până ajunge la casă. În acelaşi timp, câţiva elevi îşi cântăresc între ei pungile pline cu cărţi: „O mai iau pe aialaltă. Cartea asta e prea grea“. Între timp, un băieţel se joacă cu un avion de hârtie. Îl aruncă printre cărţi. Îl ia înapoi, îl aruncă din nou. E plin de copii la târg.

 

Hoţi de carte vechi, metode de furat, la fel

 

Mulţi sunt şi oamenii cu liste în mână. Unii chiar cu zeci de pagini de carneţel. Cu liste clasice, scrise cu pixul, sau direct pe telefon, exacte, vagi, cu greşeli sau fără. „Pentru mine, târgul e ca într-un stup şi chiar mă simt ca o albină care face treabă. Este o oboseală care îţi dă totuşi înapoi energie, dai de oameni cunoscători cu care chiar ai ce discuta, e o mare plăcere în a asculta ce discută oamenii şi a le oferi ceea ce caută, luându-i prin surprindere. Tinerii care chiar vin şi cumpără îmi menţin o speranţă de bine“, a spus Alin, „prieten al cărţii“ şi colaborator în echipa standului Polirom.

„Cum, s-au terminat toate exemplarele? Dar, ce, a înnebunit lumea?“, a întrebat revoltată o femeie. „Eu sunt omul la care se adună toate nemulţumirile“, zice Vlad Vînătoru, directorul de vânzări al Polirom şi omul de bază al standului. La cele peste 50 de târguri la care a participat a avut parte de tot felul de situaţii neprevăzute. Printre acestea se numără şi hoţii de carte, care nu încetează să îşi facă prezenţa la stand: „Sunt aceiaşi oameni care încearcă să fure cărţi an de an, prin aceleaşi metode; încearcă să le ascundă sub braţ. Îi ştim de atâta timp şi ei tot nu renunţă“.

„Fiecare nou târg este un prilej minunat pentru întâlniri, reîntâlniri, noi descoperiri, locul potrivit în care poţi să radiografiezi şi să înregistrezi bucuria şi entuziasmul fiecărui cititor în parte“.
Claudia Fitcoschi, director de promovare al Editurii Polirom

 

„Mă străduiesc să ţin oamenii laolaltă, ceea ce la un târg de carte e o provocare“.
Ana-Maria Tăbârcă, redactor în cadrul Departamentului de Promovare al Editurii Polirom

 

„Dincolo de oboseala acumulată şi alergatul între lansări şi celelalte probleme care apar, pentru mine este o mare bucurie să mă pot întâlni cu autori cu care altfel nu aş avea ocazia să discut decât prin e-mail sau telefon. Aşa descoperi că oamenii cu care lucrezi sunt persoane extraordinare“.
Adrian Botez, redactor-şef adjunct al Editurii Polirom

 

Articol apărut în „Suplimentul de cultură“, nr.545, 25-11-2016.

 

Ți-a plăcut articolul? Fii generos și împarte-l cu prietenii.

Despre autor

ADAUGĂ UN COMENTARIU

Close