ătloveR greșită, din greșeală sau corectorii internetului
Hai să vă spun ceva. Te strofoci să descoperi oameni interesanți, cu povești uimitoare de viață, petreci multe ore cu persoana respectivă, te documentezi și mai multe înainte de a sta de vorbă, apoi stai și mai multe să scoți de pe reportofonul ăla nenorocit. Îl iubesc că mă ajută și surprinde tot, dar e leneș și încă nu știe să scrie…
Și scrii, și tai, și corectezi, și iarăși scrii, și tai, și corectezi. Și pui diacritice și te strofoci să se înțeleagă, să nu scoți din context, să nu scrii prea mult ca să nu plictisească, să nu scrii prea puțin ca să nu fie prea puțin. Apoi, stai să îl postezi pe internet. Trebuie să fie așezat frumos, cu poze, video, să aliniezi, să bold-uiești, să link-uiești, să publici, să verifici, iar să corectezi. Și tot așa. Uneori ajungi să înveți textul pe de rost. Iar după atâtea ore de scris, vezi cuvintele scrise corect, chiar dacă nu sunt. De asta tot corectezi, și corectezi, și corectezi…

Și după ce citesc un ditamai textul muncit cu dragoste și spor, vin unii și-ți dau verdictul pe care tu chiar îl aștepți. „Mda, ce să zic. Ai uitat să pui o diacritică la rândul x.“ Seriooos? Altceva nu ai de zis? Nu zic că e rău. Nu mă înțelegeți greșit. Gramatica e importantă. Îmi plac textele cât mai corecte și apreciez când cineva mă ajută să corectez greșelile. Dar totuși. Totușiiiii. Nu despre asta vorbim noi aici.
Doar asta poți să spui după atâtea litere, și semne, și cuvinte, și muncă? Spune că nu ți-a plăcut, spune de ce nu ți-a plăcut, spune că ți-a plăcut, spune ce ai mai fi vrut să afli, spune orice altceva pe lângă asta. Fii curios, fii critic, fii creativ, dezbate, asumă-ți păreri. Nu fii corector de dragul de a fi… Apreciază sau nu ceea ce citești și contactează omul dacă îți place doar să corectezi…