Pentru scufundătorii nasului în pernă

Știți zilele acelea în care nu te caută nimeni, nu cauți pe nimeni și te simți singur și abandonat? Când te uiți cu ochii ăia mari spre telefon și răsufli posomorât că nu dă nici un semn… Mai întinzi urechea în așteptarea sunetului de la interfon… Și nimic. Nici un bâzâit de messenger și nici un like pe Facebook… Intri frumos într-o stare de depresie, te repezi la frigider, nimeni nu te mai iubește, nimeni nu te vrea… Și uite așa lumea ta se prăbușește și aterizezi într-o liniște sfâșietoare cu nasul scufundat în pernă.

Dar… dar… dintr-odată viața ta are sens. Și nu ciocolata e de vină, ci Dropbox. Nu mai contează că e trimis automat, de un robot. Ce, roboții nu au suflet? Nu mai contează nici că mai mult de jumătate din planetă a primit mesajul în același timp cu tine. Nu mai contează nimic. A fost ceva pentru tine. Nu doar pentru tine, dar s-a gândit la tine, atunci, în momentul ăla când prietenii trădători nu au făcut-o. Punct. Și crezi tu că îi pedepsești împrietenindu-te cu Dropbox. „Uite, el se simte singur fără mine și mă cheamă înapoi la el. Mi-a spus și pe nume. Nu e adorabil?“ Iar speranța și sclipirea din ochi revin brusc, miraculos.