Seară multicoloră la „Multicolor“
În Copou, în curtea lui „Mihai Ursachi“, totul a fost pregătit în detaliu și cu mare dragoste pentru publicul curios și pasionat sau nu de film. Am găsit o atmosferă prietenoasă și relaxantă. M-am simțit ca într-un film. Și nu orice fel de film. Ci un film bun și captivant. De ce zic film? Le știți voi pe acelea siropoase în care îndrăgostiții merg împreună la Cinema în aer liber, nu? Ei bine cred că ne-am gândit cu toții măcar o dată cum ar fi să trăim un astfel de moment. Și nu mă refer neapărat la momentul siropos, ci la aerul liber. La filmul în aer liber. La Iași. Ei bine, mulți am avut ocazia aseară să savurăm un astfel de moment. Și când zic mulți, păi mulți. Nu toți ieşenii s-au dus la marele concert din centrul orașului și asta chiar m-a bucurat.
Prima zi de festival a fost dedicată Norvegiei. Și așa cum spuneau prezentantorii evenimentului, Oana și Răzvan, alegerea nu a fost una întâmplătoare. De ce? Pentru că Norvegia și-a sărbătorit ieri „Ziua Națională“ și tot ieri a fost vineri, ziua în care norvegienii se distrează.
Înainte de a începe vizionarea filmului propriu-zis, participanții au fost plimbați prin Norvegia printr-un filmuleț de prezentare a acestei țări și prin punctarea unor caracteristici definitorii ale acesteia. Pe lângă altele, am aflat despre Norvegia că este țara cu cele mai multe tuneluri din Europa, că are o veche tradiție care spune că orice bărbat trebuie să își construiască cu mâna lui un cuțit și să îl păstreze pe viață în casa în care locuiește, că restricțiile nu sunt la ele acasă acolo, că poți înota în orie lac și că zilele de distracție sunt doar vinerea și sâmbăta.
După ce am revenit cu picioarele în Iași, a început difuzarea filmului. Așa cum era de așteptat, a început pentru mine cu o mare poftă de portocale. Nu doar din cauza numelui, Fata cu portocale/ The Orange Girl/ Appelsinpiken, ci și a imaginilor în care aceste fructe au apărut frecvent. N-am să fac o recenzie a filmului pentru că nu mă pricep la asta. Pot să vă spun doar că mi-a plăcut.
Am preferat să nu mă informez, să nu urmăresc trailer-ul înainte, ci să mă las surprinsă de film direct la festival. Multe gânduri, multe frământări și curiozități. Filme în limba norvegiană nu am urmărit, sau cel puțin nu îmi amintesc să fi văzut. Și recunosc că am fost un pic reticentă până să înceapă. Cu toate astea, mi-a acaparat atenția chiar din primele momente. Mi-a luat câteva minute să îmi obișnuiesc urechile cu sunetul limbii, până la final reușind să devină una familiară și chiar melodioasă. Un fel de engleză, dar neînțeleasă pentru mine. Pe lângă limba norvegiană, urechile mele au auzit și altele, printre participanții la festival amestecându-se și studenți Erasmus, de peste mări și țări.
La film nu m-au atras neapărat personajele, felul în care au jucat, tema, scenariul sau modul de filmare, ci muzica, replicile și modul în care m-a făcut să mă simt. M-am bucurat să regăsesc în el lucruri în care cred. Cum ar fi că dacă unul e sortit pentru celălalt s-ar găsi oriunde ar fi, că nimic nu este aleatoriu, că toate basmele au reguli, că nu există două „portocale“ la fel și, mai ales, că tot ceea ce este etern durează o clipă.
Filmul, apărut în 2009, a durat cam 80 de minute, iar noi ne-am uitat la el până la final, așa cum luna ne-a privit pe noi până când prima zi de festival s-a încheiat, iar trei norocoși au plecat acasă cu vouchere și CD-uri audio pe care le-au câștigat la tombolă. Vremea a fost frumoasă, însă luați-vă totuși la voi o haină în plus.
Festivalul „Multicolor“ se va desfășura până pe 25 mai, începând cu ora 21.00, în Copou, zile în care puteți să cunoaşteți şi să trăiți fiorul cultural din încă 8 ţări, prin vizionarea a încă 8 filme.
Dacă în Norvegia nu ați avut cum, uitați-vă în ce țări urmează să călătoriți. Participarea este gratuită, pasionații și criticii de film pot face aici ceea ce le place, curioșii pot face ceva diferit, cei care se plictisesc pot scăpa de asta, îndrăgostiții pot avea un moment romantic numai pentru ei, fumătorii pot privi acum liniștiți un film fără restricțiile din cinematografe, iubitorii de călătorii pot afla lucruri noi despre țările din lista lor, studenții români își pot face noi prieteni prin cunoașterea studenților Erasmus, iar tu poți fii acolo să faci sau să vezi toate acestea.
Așa cum spunea un personaj din filmul de ieri, „trăim doar o clipă și aia e acum“. Așa că fie ploaie, fie vânt, la >MULTICOLOR mă duc. Şi așa cum v-am și spus, v-am adus informaţii punct cu punct. 🙂
Luandu-mă după cum ai descris seara de ieri, pot spune că îmi pare rău că nu am reușit să ajung. Totuși nu m-am dat bătut și mi-am făcut apariția în seara germană și pot spune că acest festival e unul care intră în lista mea de festivaluri preferate, impreuna cu Ingenious Drama Festival, T4T și altele. Ideea din spatele lui este foarte frumoasă și în final e drăguț faptul că vor să prezinte ieșenilor, și nu numai, ce are lumea de oferit. Eu personal am să încerc să ajung și la restul zilelor festivalului fiindcă merită. Cel puțin din punctul meu de vedere.
Mă bucur tare mult că ai reușit să ajungi la Festival și îți urez vizionare plăcută pentru toate filmele ce urmează să le urmărești. 🙂 Pentru mine aceste seri de film și muzică sunt chiar multicolore. M-am simțit foarte bine și sper să se organizeze în fiecare an. 😛