Revoluţia digitală din presă, dezbătută la Iaşi. Povestea – singurul punct fix în epoca new-media
Jurnalişti români şi străini de renume s-au reunit între 11 şi 13 mai la Iaşi, în cadrul Seminarului Internaţional de Jurnalism (SIJ), pentru a dezbate schimbările create de noile tehnologii în peisajul mediatic din România, dar şi din străinătate. Aflat la cea de-a II-a ediţie, evenimentul organizat de TVR Iaşi la Palas a adus în prim-plan „Jurnalismul de televiziune în era Internetului“, fiind dedicat atât persoanelor cu experienţă, cât şi tinerilor care intenţionează să urmeze o carieră în domeniu.
Andra PETRARIU
Timp de trei zile, specialiştii au luat în vizor soarta jurnalismului şi, în special, a jurnalistului de televiziune, dar şi din celelalte medii, analizând schimbările produse de fenomenul de digitalizare. „Jurnalismul se schimbă în fiecare zi şi trebuie să acceptăm asta, precum şi faptul că jobul nostru în sine se schimbă, de asemenea“, a declarat Hans Jessen, jurnalist ARD Berlin. Cu toate acestea, chiar dacă par să se fi resemnat, nostalgicii jurnalismului clasic reuşesc să se adapteze cu greu noilor tendinţe. „Se pierde totuşi ceva odată cu digitalizarea, se pierd nuanţele care ne fac uneori viaţa mai frumoasă“, a spus Liviu Tudorache, jurnalist senior al TVR Iaşi.
Pe de altă parte, Daniel Condurache, profesor al Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza“ din Iaşi, susţine că „este un moment în istoria presei când tehnologiile au luat-o înaintea teoriilor care vin din urmă. Noi nu trăim o mică schimbare, ci o ruptură de paradigmă, între două lumi complet diferite, lumea digitală şi cea analogică“. În ciuda acestei rupturi, internetul oferă numeroase beneficii atât instituţiilor media, cât şi consumatorilor. „Paleta digitală este mult mai largă decât cea clasică. Există tot felul de încercări de adaptare şi de a face cumva trecerea cât mai lină. Suntem în faza în care ziarele, revistele, televiziunile încep să fie un amestec de text, de voce, de imagine şi de interactivitate. Povestea însă este singurul punct fix în care se rotesc toate schimbările şi evoluţiile tehnologice pe care le clamăm, este punctul central şi elementul care nu moare“, a precizat acesta.
Contrar efectelor nocive din peisajul media, Antony Dore, producător general al BBC Londra (studioul regional), vine cu o viziune optimistă, aceea de a face „mai mult, cu mai puţin“: „Sunt vremuri grele şi provocări în viitor. Cu toate că avem mai puţin, trebuie să facem mai mult. Ca jurnalişti de televiziune trebuie să ne adaptăm la online. A fi doar un simplu jurnalist de televiziune este o parte din istoria Antică.“ Acesta propune instituţiilor media să îşi organizeze redacţiile în aşa fel încât să lucreze eficient pe toate mediile pe care le pot pune la dispoziţie publicului. „Acum televiziunea înseamnă să te gândeşti şi cum poţi ajuta celelalte medii, cum trebuie folosită tehnologia pentru rezultate mai bune. Dacă te temi de noua tehnologie rămâi în urmă, nu ai cum să evoluezi. Încurajez oamenii să îmbrăţişeze noua tehnologie, să o accepte“, a subliniat Antony Dore.
Mai mult, producătorul BBC pune accent pe utilitatea reţelelor de socializare, susţinând că „sunt foarte importante pentru a vedea ce simte, ce crede şi ce vrea publicul“. Deşi este conştient de beneficiile acestora, Didier Desormeaux, coordonator al Université France Télévision, a recomandat jurnaliştilor să fie atenţi atunci când se folosesc de aceste instrumente: „Internetul poate fi paradisul pe pământ, dar şi iadul în acelaşi timp, este o adevărată palmă dată specialiştilor în comunicare. Noi, jurnaliştii, trebuie să fim prezenţi pe reţelele de socializare, dar să înţelegem provocările care le impun acestea. Trebuie să ştim la ce duce internetul, care sunt riscurile, ce avem dincolo de el.“
Declinul profesional şi financiar din redacţii
Potrivit invitaţilor seminarului, revoluţia digitală a prins instituţiile media pe picior greşit, având în vedere conservatorismul de care au dat dovadă şi incapacitatea acestora de a se adapta cu uşurinţă la noile tendinţe. Toni Hrițac, redactorul-şef al „Ziarului de Iaşi“, a prezentat în cadrul evenimentului realitatea economică din presa locală şi regională, invocând lipsa resurselor financiare, declinul profesional al jurnaliştilor, reducerea drastică a veniturilor, dar şi a numărului de angajaţi din redacţii. „Este perioada cea mai dificilă pentru presa locală de după ’89. Subfinanțarea, dependența de capitalul interesat al patronatului sau al liderilor politici, subdimensionarea redacţiilor, presiunea pe creşterea audienţei şi sporirea influenţei au îndepărtat foarte mult practicile redacţionale de standardele deontologice“, a spus acesta.
Mai mult, jurnalistul susţine că presa duce lipsă de repere şi că, în goana după audienţă, tabloidizarea informaţiilor a luat amploare. „Nu mai e o competiţie de jurnalism, ci de atletism. Contează cine ajunge primul, cine dă exclusiv. Investigaţiile sunt documentate parţial şi prezentate în maniere agresive şi părtinitoare“, a adăugat Toni Hrițac. Totodată, acesta consideră că modelul clasic de finanţare în cazul instituţiilor media nu mai funcţionează, punând accent pe necesitatea adoptării unui model sustenabil economic pentru că presa să continue să existe.
Cu toate astea, nu crede în modelele digitale care au prins contur în ultima perioadă: „Cu venituri mai mici trebuie să întreţină atât canalele clasice, cât şi media nouă. E un coşmar greu de acceptat. Pe canalele online, conţinutul este sărac, lipsit de diversitate. A apărut o competiţie a trişării, «a furtului» de trafic. E un paradox. O audienţă mai mare a site-urilor nu aduce venituri mai mari pentru că acolo nu sunt venituri deocamdată sau sunt foarte mici“. De aceeaşi părere a fost şi Cristina Lupu, director de programe la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) din Bucureşti, care spune că „internetul este o glumă“ atunci când vine vorba despre veniturile care provin din mediul online: „Modelul de business, aşa cum îl cunoaştem noi, nu este foarte fezabil momentan. Aşteptăm modele, oameni mai conectaţi care să ofere soluţii“.
„De ce mai avem nevoie de presa locală?“
O altă întrebare care a stârnit interesul jurnaliştilor prezenţi la eveniment a fost „De ce mai avem nevoie de presa locală?“. Aceştia au ajuns la concluzia că presa locală este cea mai aproape de comunitate, făcând legătura între omul obişnuit şi mediul în care acesta trăieşte. „În general, când vorbim despre media româneşti, vorbim despre ceea ce se vorbeşte la Bucureşti şi este nedrept. Media locale sunt foarte importante, este locul de unde publicul îşi ia informaţia, este locul unde, atunci când ai o problemă, te duci şi ceri ajutorul. Poate nu pare glamorous să fii jurnalist local, dar presa de acest fel este singurul instrument prin care putem ţine sub control autorităţile locale“, a precizat directorul de programe CJI.
De asemenea, Carla Tompea, producător al Televiziunii Române, a insistat asupra faptului că jurnaliştii din provincie „sunt mai aproape, sunt mai implicaţi, cunosc mai bine realităţile zonei, sunt mai conectaţi, au surse dezvoltate în regiune. Ştirile care au aromă locală sunt autentice“. În ciuda situaţiei incerte în care se află presa locală, Toni Hrițac susţine că aceasta va beneficia de anumite avantaje în viitor: „Presa locală este cea mai apropiată de cititor, ştie cel mai bine ce se întâmplă undeva. Pe viitor, se spune că va fi avantajată pentru că va găsi resurse mai uşor.“
„Cutremurul“ din amfiteatrele de profil
„Revoluţia digitală“ din redacţii aduce cu sine şi schimbări legate de formarea tinerilor jurnalişti. Astfel, facultăţile de profil sunt nevoite să îşi reconsidere abordarea didactică şi să îşi adapteze curricula în aşa fel încât să servească cerinţelor noii pieţe media. „Simt din ce în ce mai mult că în amfiteatre se petrece un «cutremur». Rolul profesorului se schimbă fundamental, el nu mai este actorul de pe scenă, ci trebuie să fie un ghid de pe margine sau un companion al celui pe care vrea să îl introducă în meserie. S-a dus vremea în care profesorul de jurnalism pretinde că ştie totul, el trebuie să fie un fel de custode. E ca un tango, e nevoie ca ambele părţi să înţeleagă care e regula jocului“, a spus prof. univ. dr. Daniel Condurache. Dacă se poate sau nu „digitaliza“ relaţia dintre student şi profesor încă nu se poate confirma, însă competențele tehnologice sunt indispensabile oricărui tânăr care doreşte să urmeze o carieră în acest domeniu.
Articol apărut în „Suplimentul de cultură“ – nr.483, 18-05-2015.