Îmbrătișez cuvinte

E atractiv și arătos. Poate că nu e perfect, dar e exact așa cum îmi place mie. Îmi știe aproape fiecare gând și îmi satisface imaginația exact așa cum îmi doresc. Nu e modest și nici cicălitor. Mă cunoaște cel mai bine și are încredere în mine. Știe ce pot și de aceea mă susține. Încă nu îmi aduce reproșuri și mă lasă să fac doar ce vreau eu. Mă sfătuiește mereu să îmi las imaginația să plutească și, de astăzi, chiar am să-l ascult.

Poate fi hazliu, alte ori plicticos, dar mereu are ceva de spus și îmi aduce zâmbete și stări necunoscute până acum. Rutina nu a intervenit încă. Suntem abia la început. Mă ajută însă să mă perfecționez și, deocamdată, nu mă enervează. Mă acceptă așa cum sunt și e îndrăgostit încă de cuvintele pe care i le rostesc în fiecare zi. Ideile astea multe, mă întreb, cât oare mai puteau să-ncapă în cap? Mă îndeamnă să le scot afară. Mai cu emoții, mai cu teamă, le strâng pe toate-n brațe și le adun de acum pe blog! 🙂