Pentru mine era un mister. Avea acel ceva… Reușea de fiecare dată să îmi împlinească dorințe croite cu migală și entuziasm în mintea mea. Cu fiecare sunet pe care îl scotea, deveneam tot mai nerăbdătoare. Era inconfundabil. Știai de cum îl auzeai că un nou vis avea să se întâmple. Și așteptam… Nu aveam voie să mă ating de ea. Era protejată. Nu știu nici acum dacă eu de ea sau ea de mine. Dar strigătul triumfător de Gaaaaata! imediat se auzea și tresăream.

Cu pași mărunți și emotivi mă îndreptam către ea. Stătea așezată în mijlocul camerei ca pe o scenă luminată, gata să mă surprindă și să arate lumii întregi miracolele ce cu mare ușurință le făcea. Iar eu încremeneam, zâmbeam și mă-ntrebam: cum oare reușea? Cum reușea să coasă atâtea amintiri perfecte, colorate și emoționante? Cum împlinea pasiuni, făcându-i mamei și bunicii ochii să sclipească? Și într-o zi, m-am furișat, am exersat și am aflat: avea un ac fermecat care pe atunci mă înspăimânta. Ea, Singer se chema și mașina de cusut a mamei era.

Mașina de cusut de atunci o mai avem și acum. Și pentru mine tot e cuprinsă de mister. A reușit să îmi coasă atâtea amintiri. Le port și acum cu drag în suflet și în gând. Pe unele le am ascunse încă și-n dulap. Doar atât pot să vă spun.  Ea se găsește și acum în orice magazin de electrocasnice. Și în cazul în care vreți să coaseți și voi amintiri, oferte se află aici. Colorați cusăturile nu doar cu ac, ci și cu o grămadă de amintiri.

 

 

                                                                                                                                                                       Articol participant la:

 

Ți-a plăcut articolul? Fii generos și împarte-l cu prietenii.

Despre autor

ADAUGĂ UN COMENTARIU

Close