Ieri seară, 19 iunie 2013, am avut oportunitatea să particip la concertul susținut de Patricia Kaas la Iași. Ieri seară am ascultat muzică. Muzică! Ieri seară am cunoscut un artist. Un artist desăvârșit. Ieri seară am urmărit un spectacol. Un spectacol memorabil. Ieri seară am descoperit o poveste. O poveste reală. Ieri seară am trăit emoții. Emoții și stări cum nu am mai trăit de mult.

A fost un concert elegant, cu oameni rafinați și civilizați, care au știut să aprecieze momentul. Poate că un pic prea reținuți, dar nu din alte motive, ci că au fost depășiți de situație. Un astfel de artist e mai rar să stea în fața ta cu atâta dorință de a cânta și de a se bucura de public și de fiecare sunet. Nu mă așteptam să fie rău. Dar parcă nici așa de bine. 

Atmosfera a fost extraordinară, vremea un pic rece, dar numai bună pentru ca să ne trezească la realitate din povestea spusă pe scenă de Kaas cu atâta pasiune. Iar luna nu mai spun cât de atentă ne-a privit în cele aproape două ore.

Concertul a început cu jumătate de oră întârziere. Dar nu pentru că au existat fițe de artist, ci pentru că oamenii încă nu au înțeles că punctualitatea e ceva. Ceva important.

Patricia Kaas a intrat pe scenă și a început să cânte. Cum? Confuzie. Publicul a fost bulversat. „Nu a spus nimic? Nu a salutat?“ A salutat, după a doua piesă. În română. Dar și-a respectat limba maternă pe tot parcursul spectacolului. Și asta mi-a plăcut.

http://www.facebook.com/fie.iasi?fref=ts

Artista a impus câteva reguli. Unii zic stricte. Eu zic de bun-simț. Nu s-a permis accesul cu aparate foto sau video, umbrele, sticle, cutii de băutură, arme de orice fel. S-a interzis filmarea cu telefoanele mobile și utilizarea rețelelor wireless de pe telefon. Care de altfel au fost și blocate. Pentru un astfel de spectacol pe care îl plimbă de ceva vreme prin toată lumea, peste 45 de țări, a muncit, a repetat, a investit bani și timp. De ce să filmezi și să postezi imediat pe internet ca și cum ai avea toate drepturile din lume?

Reguli simple. Și chiar dacă fac practică și sunt voluntar al FIE Iași (Festivalul Internațional al Educației) , în cadrul căruia s-a desfășurat evenimentul, precum și susținător media, nu m-am îndurat să le încalc. Da, mi-ar fi plăcut să îmi rămână amintire o poză și mai ales să vă arăt câteva fotografii, dar regulile sunt reguli. Și acestea fac un eveniment să fie ceea ce este. De data aceasta unul reușit.

Unii au fost îngrijorați că sunt oameni care au nevoie de apă. Pentru asta s-au pus la dispoziție, în incinta delimitată, puncte de vânzare cu băuturi răcoritoare. Da, pentru asta. S-au pus la dispoziție și toalete, puncte de prim-ajutor și coșuri de gunoi.

Deci nu tu sticle, nu tu bere. Oamenii au păstrat curățenia, și-au respectat locurile, au aplaudat când a trebuit, nu au urlat, nu au înjurat, nu au scuipat, nu au aruncat cu sticle, nu au mâncat semințe și, cel mai important, nu s-au îmbulzit la ieșire.

S-a văzut bine, s-a auzit bine și, mai ales, s-a simțit bine. După ce am văzut cum a fost, pot spune că biletele nu au fost scumpe și că ar fi meritat orice bănuț.

http://www.facebook.com/fie.iasi?fref=ts

Patricia Kaas ne-a fermecat pur și simplu pe toți cu vocea ei magnifică, reușind să trezească, cel puțin în mine, tot felul de stări și emoții, gânduri și dorințe. A fost greu să stai lipit de scaun.

A jucat la propriu pe scenă fragmente din viața artistei Edith Piaf, surprinzând publicul, așa cum a promis, cu o coregrafie special pregătită, care a oferit proiectului său, dar şi artistei Piaf, grandoarea meritată. Decorul, vestimentația, muzica live de pian și vioară, precum și interpretarea Patriciei Kaas au reușit să reînvie atmosfera Parisului postbelic, prezentând proiecţii video cu imagini inedite din viaţa artistei Piaf, care a marcat cursul muzicii franceze în prima jumătate a secolului trecut.

Patricia Kaas spune despre proiectul său, „Kaas Chante Piaf“, că reprezintă omagiul adus unui talent de neegalat şi a unei vieţi extraordinare presărată cu agonie, bucurie fără limite şi, nu în ultimul rând, o pasiune eternă pentru dragoste. Este coloana sonoră a unei vieţi pasionate şi a unui artist desăvârşit. Și mai spune că speră ca acesta să fascineze publicul la fel de mult cum a fost ea fascinată de Edith Piaf. Pe mine una m-a cucerit definitiv. Cu siguranță o voi asculta atât pe Piaf, cât și pe Kaas mai des. Și probabil mă voi apuca de învățat limba franceză.

http://www.facebook.com/fie.iasi?fref=ts

De ce am scris un articol cu tentă de revoltă? Un cetăţean ieşean s-a plâns pe reţeaua de socializare Facebook că a fost invitată să susţină un concert o astfel de „franțuzoaică prăfuită“. În limbaj de online i se spune hater… Dar în limbajul meu am să îl numesc nepriceput. Să fiu totuși finuță. O fi ea „prăfuită“, dar ce a reușit ieri să facă pe scenă și în sufletele noastre nu ar putea acest cetățean să înțeleagă. Ar trebui să știe însă că mai există și artiști, nu doar „artiști“. Artiști care au străbătut întreaga lume. Artiști care chiar dacă au o viață personală zbuciumată, sunt artiști și nu-și trădează scena, pasiunea, vocea și talentul. Niciodată.

 

 

Ți-a plăcut articolul? Fii generos și împarte-l cu prietenii.

Despre autor

ADAUGĂ UN COMENTARIU

Close